Fiecare dintre trofeele cucerite de unul dintre cele mai tinere cluburi din voleiul românesc are aroma sa, povestea care o diferențiază de celelalte. Putem spune, cu riscul contraargumentelor mai mult obiective decât izvorâte din subiectivism, că titlul al cincilea, marcat în mod misterios de cifra 5, are cea mai captivantă istorie.

În 2019, la prima jumătate de sezon a lui Sergiu Stancu la Galați, întrucât tehnicianul venea în iarnă la malul Dunării, echipa avea enorm de recuperat, dar nu simțea nicio presiune. Chiar dacă publicul gălățean, tot mai exigent, reclama o nestăvilită sete de performanță. Eram doar câștigători de Cupa României, creșteam de la un an la altul și visam la supremație cu naivitatea începătorului. Nu simțiserăm gustul aurului, păstram dulcele-acrișor, poate și sălciul din puținele tentative de până atunci. Arcada părea doar un pol al exotismului. Ceva se plămădea aici, dar prin zodia puterii treceau Zalăul și Craiova. A nu se înțelege că întâiul succes major în Divizia A1 trece la și altele…

Dimpotrivă, la fel cum nici celelalte trofee naționale nu pălesc, însă bucuria care a inundat sufletele iubitorilor de minge la fileu din orașul nostru în ziua de 5 a lunii a cincea, în meciul care a început la 5 după-amiaza, devenind titlul cu numărul 5 din vitrina grupării roșu-alb-albastre, va fi greu de egalat. Pentru neavizați, contractele jucătorilor de volei – cel puțin ale celor din străinătate – sunt parafate pe un singur sezon competițional. E o cutumă care, ca să dăm un exemplu sugestiv, a privat organizația noastră de serviciile pe mai departe ale croatului Sestan. În vara anului trecut, Filip, poate cel mai constant om al echipei în ultimii ani, făcea pasul la o trupă cu acces direct în grupele CEV Champions League. Sunt realități la care joci doar rol de martor, nu poți interveni. Lotul ni s-a modificat și din cauza unor accidentări, mexicanul Rangel sperând până la începerea campionatului recent încheiat că ne va mai putea ajuta. N-a fost să fie.

Mihalescu, un talent arhicunoscut, a trecut printr-o recidivă a unei accidentări pe care abia o depășise la venirea în curtea Arcadei. Ulterior, înaintea zbuciumului din play-off, a căzut și Sobirov, în scurta pauză din iarnă preparatorul fizic a fost nevoit din motive familiale să rămână acasă, în Argentina, dar a păstrat de la distanță legătura cu familia sa de aici. Mai doriți? Probleme medicale au mai avut și alți uriași: Talpă a stat o bună perioadă pe margine, iar în meciurile de la București din finala cu Steaua și-a strâns camarazii la greu, Bala știa că n-are voie să se plângă după blestematul de set pierdut în campionatul regulat cu “militarii”, acel 9-25 care ne detrona în social-media la nivelul unei “echipe de pluton”. Știa că trebuie să mute munții din loc, doar nu era un campion făcut peste noapte. Chiar dacă alături avea acum oameni de toată isprava, dar lipsiți de experiența marilor meciuri. Nu toți, dar din bagajul lexical al lui Madsen și Malescha, două “guri de foc” ale formației în sezonul 2022-23, încă lipsea sintagma “am luat campionatul”. Au învățat acum, știu s-o spună în primul rând românește.

În 2019, matematica din fruntea clasamentului spunea stop într-o deplasare la Steaua, iar în 2020 nebunia pandemiei a întrerupt campionatul, dar nimeni n-ar mai fi ajuns din urmă brandul CSM Arcada. Peste un an, când se juca în sistem turneu fără spectatori, ne-am impus pe teren propriu, dar ne-am bucurat surd într-o sală pustie. Anul trecut, punctul care ne mai trebuia pentru a cuceri titlul a venit în bătătura lui Dinamo. Ne lipsea vulcanul de acasă, acel meci pe care să-l câștigi în fața propriilor suporteri și implicit să devii laureat, să muști din sticlele de spumant, să te îmbeți instant de fericire.

Soarta a făcut ca în 2023 să fim trăsniți de o asemenea bucurie, să fie doar un detaliu că în cele trei partide de final cu steliștii i-am surclasat la blocaj: 32-17, conform statisticilor. Noi, singura echipă din play-off-ul cel mare care avea nevoie de trei jocuri pentru accederea în semifinale. Mai țineți minte emoțiile de la decisivul cu Zalăul?
Un asemenea sezon nu doar se trăiește intens, se mai și câștigă, altfel povestea de față n-ar mai fi interesat pe nimeni. La mulți ani, CSM Arcada Galați!

CSM Arcada Galați – Steaua București 3-1 (14-25, 25-23, 25-13, 25-22)

⛳️ Arbitri: P. Szabo-Alexi, B. Stoica